Începând cu secolul al IV-lea mulți creștini în efortul lor de a reface legătura paradisiacă cu
Dumnezeu, legătură care a fost coruptă prin păcat, renunțau la lume și se retrăgeau în locuri
neumblate pentru a se dedica unui stil de viața de mortificare și rugăciune. Arsenie era născut la
Roma, în anul 354, dintr-o familie nobilă de senator.
O tradiţie din vechime afirmă ca a fost sfinţit diacon de însuşi papa Damasus. În anul 383,
împăratul Teodosiu l-a chemat la Constantinopol pentru a-i încredinţa educaţia fiilor săi, Arcadiu şi
Onoriu. A rămas aici timp de 11 ani, până în 394, când, în urma unei crize spirituale profunde, a
fost dezlegat de însărcinarea primită, pentru a se retrage în deşertul egiptean. Rugându-se lui
Dumnezeu să-i arate o cale sigură pentru a ajunge la mântuire, o voce misterioasă i-a spus: Fugi de
oameni. Arsenie, acum în vârstă de 40 de ani, a urmat întocmai sfatul: coborând din corabie la
Alexandria Egiptului s-a alăturat comunităţii de sihastri de la Scete, în plin deşert. Rezervându-şi
puţin timp pentru somn, petrecea nopţi întregi în rugăciune şi meditaţie, rugăciune care era mai mult
lacrimi decât cuvinte, deoarece a primit de la Dumnezeu darul lacrimilor.
De la 434 până la 450, anul probabil al morţii sale, Arsenie a trebuit să trăiască departe de
liniştea de la Scete, deoarece localitatea a fost invadată de triburi venite din Libia. El a murit la Troe,
lângă oraşul Memfis.
Rugăciune
Dumnezeule, care ai binevoit să-l chemi pe sfântul Arsenie, slujitorul tău, să-l urmeze pe
Cristos, ajută-ne, te rugăm, prin mijlocirea lui, ca, lepădându-ne de noi înşine, să ne putem dărui ţie
din toată inima. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu