Sfântul episcop Petru Crisologul s-a născut în jurul anului 380, la Imola, orăşel aproape de
Ravena, pe atunci capitala Imperiului Roman de Apus. Mergând împreună la Roma, pentru a
participa la consacrarea noului episcop de Ravena, papa Sixt al III-lea, determinat de o vedenie
avută în timpul nopţii, în loc să-l sfinţească pe cel ales, şi-a întins mâinile asupra diaconului Petru,
şi astfel, la vârsta de 27 de ani, devine episcopul cetăţii imperiale Ravena.
La întoarcerea în Ravena, mulţi şi-au permis să facă glume pe seama tinereţii şi a înfăţişării
lui, dar când a urcat amvonul şi a început să dezvăluie rănile morale ascunse de luxul şi exuberanţa
vieţii din oraş, glumele şi ironiile au amuţit. Însăşi împărăteasa Galla Placidia, care conducea
regenţa pentru fiul ei minor, Valentinian, se aşeza umilă între ascultători şi sorbea cu nesaţ cuvintele
care-i ardeau, îi purificau şi-i converteau sufletul. De la un timp, oamenii îi spuneau Petru
Crisologul, adică Petru, Cuvinte de Aur. Deşi avea intrare liberă în palatul imperial, mai des şi cu
mai multă plăcere se ducea prin casele celor lipsiţi şi bolnavi, oferindu-le cu generozitate ajutorul
material, şi spiritual. Privirea suferinţelor şi a mizeriei celor mulţi l-a determinat să-şi impună un
mod de viaţă foarte aspru şi modest.
De la sfântul Petru Crisologul ne-au rămas 176 de omilii, scurte, în stil popular, foarte
expresive. În ele se explică Evanghelia, Simbolul credinţei, rugăciunea Pater noster, sau se propun
exemplele sfinţilor, vrednice de imitat, şi se arată frumuseţea virtuţilor adevăratului creştin. Într-o
omilie, spune despre cel zgârcit că este robul banului, dar, adaugă el, banul este robul omului
milostiv. Predicile lui minunate, pline de învăţături solide, i-au meritat titlul de Doctor Ecclesiae, pe
care i l-a acordat în 1729 papa Benedict al XIII-lea.
Autoritatea episcopului Petru de Ravena era recunoscută în multe părţi ale Bisericii. Lui i s-
a adresat şi Eutihie, arhimandritul unei mănăstiri din Constantinopol, protagonist al unei învăţături
noi în materie de credinţă. Îl ruga să-şi spună părerea privitor la doctrina monofizită pe care o
susţinea el, învăţând că în Cristos este numai o singură fire. Petru îi răspunde arătându-i că trebuie
să se adreseze papei Leon, deoarece, în interesul păcii şi al credinţei, nu putem discuta despre
chestiuni privitoare la credinţă fără asentimentul episcopului Romei. În acel moment istoric
însemnat, în care, la împărţirea imperiului Roman, fărâmiţat în interior şi ameninţat din afară de
popoarele migratoare, se adăugau contestaţiile Bisericii din Constantinopol, care refuza
recunoaşterea primatului ierarhic al Romei, răspunsul episcopului de Ravena reprezenta o mărturie
de credinţă clară şi hotărâtă.
Extenuat de muncă şi de viaţa aspră pe care a dus-o, sfântul Petru Crisologul se retrage din
activitatea de mitropolit al Ravenei şi ultima parte a vieţii o petrece în oraşul natal, la Imola, unde
sfârşeşte în ziua de 31 iulie 451.
Rugăciune
Dumnezeule, care ai voit ca sfântul episcop Petru Crisologul să fie vestitor ales al
Cuvântului tău întrupat, dăruieşte-ne, prin mijlocirea lui, harul să cercetăm necontenit, cu inimă
deschisă, tainele mântuirii şi să le dăm mărturie prin întreaga noastră viaţă. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu