Marta este sora Mariei şi a lui Lazăr din Betania, localitate situată la circa 3 km de Ierusalim.
În casa lor primitoare venea cu plăcere Isus, în perioadele când se afla în Iudeea. Cu ocazia unei
astfel de vizite, apare pentru prima dată şi Marta. Evanghelia ne-o arată ca pe o gospodină atentă şi
silitoare, preocupată să-i facă o primire vrednică oaspetelui drag, în timp ce sora ei, Maria, preferă
să stea liniştită şi să asculte cuvintele învăţătorului. Nu e de mirare așadar reproşul pe care Marta îl
face la adresa Mariei: Doamne, nu-ți pasă că sora mea m-a lăsat singură să servesc? Spune-i să mă
ajute! (Lc 10,40b). Răspunsul amabil al lui Isus ar putea suna ca o mustrare pentru harnica
gospodină: Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijorezi și te frămânți, însă un lucru este necesar:
Maria a ales partea cea bună care nu-i va fi luată. Nu este, totuşi, o mustrare, comentează sfântul
Augustin: Marta, tu ai ales ceva bun. Maria, însă, a făcut o alegere mai bună decât tine.
Profesiunea de gospodină, neînţeleasă şi adesea desconsiderată, este răscumpărată de
această sfântă, cu numele Marta, care, de fapt, înseamnă doamnă, stăpână. Marta reapare în
Evanghelie cu prilejul episodului dramatic al învierii lui Lazăr, când, în mod indirect, ea cere un
miracol prin simpla şi splendida mărturisire de credinţă în atotputernicia Mântuitorului, în învierea
morţilor şi în dumnezeirea lui Cristos. Este prezentă şi la banchetul la care participa însuşi Lazăr,
fratele readus la viaţă de Isus. Şi aici, se dovedeşte gospodina care are grijă de toate. Lecţia dată de
Învăţătorul nu privea, desigur, hărnicia ei lăudabilă, ci prea marea grijă pentru lucrurile materiale în
dauna vieţii interioare.
Despre restul vieţii Sfintei Marta nu avem nici o dată istoric dovedită, deşi povestirile
legendare sunt foarte multe. Cei dintâi care au acordat o cinstire liturgică Sfintei Marta au fost
franciscanii, în anul 1262.
Rugăciune
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, Fiul tău a binevoit să fie oaspete în casa sfintei Marta.
Prin mijlocirea ei, dă-ne, te rugăm, harul, ca, slujindu-i cu fidelitate lui Cristos în fraţii noştri, să ne
învrednicim a fi primiţi de tine în lăcaşurile cereşti. Amin.
Un comentariu:
are adeptii rudele popiii carnet ca al meu de munca vesnic.
Trimiteți un comentariu