În această zi sunt comemorați 11 martiri, uciși la 10 iulie 1860, din ură față de credință de
către musulmani. Din acest grup făceau parte câțiva frați franciscani. Sunt cunoscuția ca Fericiții
Martiri din Damasc. Și-au vărsat sângele ca mulți alții înaintea lor în acele locuri unde trăiră în
continuu, de pe vremea sfântului Francisc, efortul misionar al franciscanilor în lumea islamică.
Din păcate nu avem cunoștință despre viețile lor. Erau aproape toți spanioli. Ne limităm să vorbim despre martiriul lor. Trăiau în conventul din Damasc, în Siria, acolo unde trăiau în fraternitate, activând printre populația locală. În noaptea dintre 9 spre 10 iulie 1860, au fost atacați de druzi (o sectă religioasă de origine musulmană șiită). Cei opt franciscani s-au refugiat între zidurile groase ale conventului. Printre ei se găseau și trei frați creștini maroniți. Din păcate cineva i-a trădat, făcând posibil ca asasinii să intre printr-o intrare la care nimeni nu se gândise. Astfel, cu toții, au fost masacrați, cu o ferocitate caracteristică fundamentaliștilor care de-a lungul secolelor au făcut mii și mii de victime printre creștini.
Cei martirizați au fost: pr. Emanuel Ruiz, născut la Santander (Spania) la 5 mai 1804, care avea 56 ani, superiorul comunității; pr. Carmelo Volta, născut în provincia Valencia la 29 mai 1803, de 57 de ani; pr. Engelberto Kolland, născut la Salzburg (Austria) la 21 septembrie 1827, 33 de ani; pr. Ascanio Nicanore, născut la Madrid la 1814, 46 ani; pr. Pietro Soler, născut la Murcia (Spania) la 28 aprile 1827, 33 ani; pr. Nicola Alberga, născut în provincia Cordova la 10 septembrie 1830, 30 ani; fr. Francesco Pinazo, născut în provincia Valencia la 24 august 1802, 58 ani; fr. Giovanni Giacomo Fernandez, născut în Galiția (Spania) la 29 iulie 1808, 52 ani; apoi trei frați de sânge, laici din Biserica Maronită: Francisc, Abd-el-Mooti și Rafael Massabki. Au fost beatificați de către papa Pius al XI-lea la 10 octombrie 1926.
Din păcate nu avem cunoștință despre viețile lor. Erau aproape toți spanioli. Ne limităm să vorbim despre martiriul lor. Trăiau în conventul din Damasc, în Siria, acolo unde trăiau în fraternitate, activând printre populația locală. În noaptea dintre 9 spre 10 iulie 1860, au fost atacați de druzi (o sectă religioasă de origine musulmană șiită). Cei opt franciscani s-au refugiat între zidurile groase ale conventului. Printre ei se găseau și trei frați creștini maroniți. Din păcate cineva i-a trădat, făcând posibil ca asasinii să intre printr-o intrare la care nimeni nu se gândise. Astfel, cu toții, au fost masacrați, cu o ferocitate caracteristică fundamentaliștilor care de-a lungul secolelor au făcut mii și mii de victime printre creștini.
Cei martirizați au fost: pr. Emanuel Ruiz, născut la Santander (Spania) la 5 mai 1804, care avea 56 ani, superiorul comunității; pr. Carmelo Volta, născut în provincia Valencia la 29 mai 1803, de 57 de ani; pr. Engelberto Kolland, născut la Salzburg (Austria) la 21 septembrie 1827, 33 de ani; pr. Ascanio Nicanore, născut la Madrid la 1814, 46 ani; pr. Pietro Soler, născut la Murcia (Spania) la 28 aprile 1827, 33 ani; pr. Nicola Alberga, născut în provincia Cordova la 10 septembrie 1830, 30 ani; fr. Francesco Pinazo, născut în provincia Valencia la 24 august 1802, 58 ani; fr. Giovanni Giacomo Fernandez, născut în Galiția (Spania) la 29 iulie 1808, 52 ani; apoi trei frați de sânge, laici din Biserica Maronită: Francisc, Abd-el-Mooti și Rafael Massabki. Au fost beatificați de către papa Pius al XI-lea la 10 octombrie 1926.
Rugăciune
Să ne umple de bucurie, Doamne, cununa biruinţei care i-a înfrăţit pe martirii tăi Emanuel Ruiz și însoțitorii săi. Ea să insufle noi puteri credinţei noastre, iar mijlocirea acestor fericiți să ne dăruiască mângâiere în suferinţe. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu