17 iulie: Sfântul Alexie, pustnic

Cu toate adăugirile ei legendare, viaţa sfântului Alexie rămâne un omagiu viu adus iubirii nemărginite a lui Cristos faţă de neamul omenesc. Alexie era fiul unic al senatorului roman Eufemian, care, împreună cu soţia sa, Aglaia, ducea o viaţă aleasă de credinţă şi dragoste creştinească, ce s-a transmis şi în sufletul copilului lor. Acesta, ajuns la vârsta căsătoriei, urmând obligaţiile stării sociale din care făcea parte, precum şi sfaturile părinţilor, acceptă să se cunune cu o tânără însufleţită ca şi el de dorinţa desăvârşirii propusă de Sfânta Evanghelie. În ziua nunţii, după o convorbire îndelungată, în care tinerii şi-au deschis inimile unul altuia, au hotărât să trăiască amândoi în castitate perfectă. Tânărul soţ i-a dăruit soţiei sale inelul de aur şi, pe ascuns, a părăsit sala ospăţului de nuntă. Cu prima corabie ce pleca din port, s-a îndreptat spre Siria, şi aici, pe jos, se duce în marele oraş Edessa, atunci renumit prin bisericile sale şi viaţa creştină a credincioşilor.

Aici, timp de 17 ani, a trăit în anonimat, amestecat cu cerşetorii de la poarta bisericii Sfânta Maria, până când un slujitor al lăcaşului sfânt a descoperit cine se ascundea sub hainele rupte ale străinului Alexie. Pentru a evita manifestările de laudă din partea credincioşilor, care de multă vreme îl considerau omul lui Dumnezeu, s-a îndreptat spre cel mai apropiat port pentru a se îmbarca într-o corabie care avea ca destinație Tars, locul de naştere al sfântului Paul. Un vânt potrivnic, însă, a dus corabia spre Italia. Alexie s-a întors la Roma, unde părinţii lui mai trăiau şi logodnica îşi păstra legământul de credinţă faţă de Cristos şi faţă de el.

Anii petrecuți la Edessa i-au schimbat mult chipul așa încât a putut să ceară tatălui permisiunea să se adăpostească sub scara de lemn care ducea la intrarea servitorilor. Bătrânul senator i-a permis, cu o condiţie: îţi îngădui, spuse el, cu condiţia ca tu să te rogi lui Dumnezeu să ni-l aducă acasă pe fiul nostru. Au mai trecut şaptesprezece ani petrecuţi în rugăciuni fierbinţi prin multele biserici ale Romei, hrănindu-se cu ceea ce-i dădeau creştinii milostivi şi odihnindu-se sub scara servitorilor, care adesea îl insultau. Credinţa şi dragostea lui faţă de Cristos, precum şi taina pe care o purta în inimă i-au dat putere să rămână întotdeauna senin şi iubitor de oameni. În acest timp, pe scaunul sfântului Petru se afla papa Inocenţiu I (401-417). Oraşul Roma trecea prin mari greutăţi. Într-o zi, pe când papa se ruga, auzi un glas ceresc: căutaţi-l pe omul lui Dumnezeu. El se va ruga şi Domnul va avea milă de voi. Se află în casa lui Eufemian. Ajuns în grabă la casa prietenului său, papa Inocenţiu îi găseşte pe bătrânul senator şi pe buna Aglaia îngenuncheaţi la capul cerşetorului din camera de sub scara de lemn, pe a cărui trup neînsufleţit au descoperit semnul neîndoielnic al identităţii fiului lor, Alexie. Durerea mare de a-l fi recunoscut atât de târziu a făcut loc recunoştinţei faţă de Dumnezeu că i-a învrednicit să adăpostească în casa lor, în familia lor, un fericit al cerului şi un sfânt al Bisericii lui Cristos.

Rugăciune

Dumnezeule, care ai binevoit să-l chemi pe sfântul Alexie, slujitorul tău, să-l urmeze pe Cristos, ajută-ne, te rugăm, prin mijlocirea lui, ca, lepădându-ne de noi înşine, să ne putem dărui ţie din toată inima. Amin.