
O bucurie adâncă le cuprinde sufletele când se privesc unul pe altul şi, împreună, îi
mulţumesc lui Dumnezeu că le-a ascultat rugăciunea îndelungată. În prima perioadă a cultului
sfinţilor Ioachim şi Ana, pictorii au ales tocmai această întâlnire a soţilor fericiţi pentru a le cinsti
amintirea în sfintele icoane. Mai târziu, sfânta Ana va fi reprezentată ţinând-o în braţe, sau alături
de ea, pe copila Maria şi citind împreună Cartea Sfântă. Urmând exemplul mamei lui Samuel,
părinţii Mariei au încredinţat-o pe copila lor, încă de la frageda vârstă de 3 ani, templului din
Ierusalim, pentru a fi crescută şi formată în cunoaşterea Cărţii Sfinte şi în iubirea de Dumnezeu.
Cultul părinţilor sfinţi ai Maicii Domnului este foarte vechi, îndeosebi în părţile Răsăritului. În anul 550, împăratul Justinian a zidit la Constantinopol o bazilică în cinstea sfintei Ana. Din Răsărit, cinstirea Sfintei Ana s-a răspândit în Apus şi, în anul 1584, a fost instituită o sărbătoare oficială pentru întreaga Biserică.
Referitor la soţul Sfintei Ana, s-a păstrat o anumită rezervă, deoarece cărţile apocrife care îl
aminteau îi atribuiau nume diferite. În afară de numele Ioachim, tatăl Maicii Domnului a mai purtat
numele de Cleofa, Sadac, Eli.
După roade se cunoaşte pomul, spunea Isus în Evanghelie. Familia bătrânilor Ioachim şi
Ana a dăruit lumii o floare şi un fruct unic: Preacurata Fecioară Maria, care, printr-un privilegiu
divin extraordinar, a fost scutită de păcatul strămoşesc, pentru a deveni templul viu al lui Dumnezeu
făcut om. După sfinţenia rodului, putem cunoaşte valoarea şi sfinţenia celor care i-au dat viaţa:
sfinţii Ioachim şi Ana.
Rugăciune
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu