Sfintele evanghelii nu amintesc nimic despre părinţii Preacuratei Fecioare Maria, dar
scrierile apocrife, nerecunoscute de Biserică deoarece conţin şi adăugiri inexacte, ne dau multe
amănunte. Din ele se ştie că mama Fecioarei Maria se numea Ana, iar tatăl, Ioachim. Amândoi erau
din tribul lui Iuda, tribul din care a fost ales regele David, şi trăiau o viaţă sfântă. Stăpâneau mari
turme de oi, dar, din nefericire, o grea durere le umbrea viaţa: nu aveau copii. La evrei, faptul acesta
se considera o pedeapsă de la Dumnezeu şi constituia o dezonoare pentru familie. Uneori, li se
refuza primirea darurilor pe care le aduceau la templu. Mâhnit şi umilit, Ioachim a plecat cu turmele
la munte, unde a rămas timp de cinci luni, până când un înger îl sfătuieşte să revină la Ierusalim.
Acelaşi înger, trimis de Dumnezeu, îi destăinui Anei că, la întoarcerea soţului de pe munte, ea va fi
mamă. Plină de fericire, Ana merge în întâmpinarea lui Ioachim şi-l întâlneşte la Poarta aurită.
O bucurie adâncă le cuprinde sufletele când se privesc unul pe altul şi, împreună, îi
mulţumesc lui Dumnezeu că le-a ascultat rugăciunea îndelungată. În prima perioadă a cultului
sfinţilor Ioachim şi Ana, pictorii au ales tocmai această întâlnire a soţilor fericiţi pentru a le cinsti
amintirea în sfintele icoane. Mai târziu, sfânta Ana va fi reprezentată ţinând-o în braţe, sau alături
de ea, pe copila Maria şi citind împreună Cartea Sfântă. Urmând exemplul mamei lui Samuel,
părinţii Mariei au încredinţat-o pe copila lor, încă de la frageda vârstă de 3 ani, templului din
Ierusalim, pentru a fi crescută şi formată în cunoaşterea Cărţii Sfinte şi în iubirea de Dumnezeu.
Cultul părinţilor sfinţi ai Maicii Domnului este foarte vechi, îndeosebi în părţile Răsăritului. În anul 550, împăratul Justinian a zidit la Constantinopol o bazilică în cinstea sfintei Ana. Din Răsărit, cinstirea Sfintei Ana s-a răspândit în Apus şi, în anul 1584, a fost instituită o sărbătoare oficială pentru întreaga Biserică.
Referitor la soţul Sfintei Ana, s-a păstrat o anumită rezervă, deoarece cărţile apocrife care îl
aminteau îi atribuiau nume diferite. În afară de numele Ioachim, tatăl Maicii Domnului a mai purtat
numele de Cleofa, Sadac, Eli.
După roade se cunoaşte pomul, spunea Isus în Evanghelie. Familia bătrânilor Ioachim şi
Ana a dăruit lumii o floare şi un fruct unic: Preacurata Fecioară Maria, care, printr-un privilegiu
divin extraordinar, a fost scutită de păcatul strămoşesc, pentru a deveni templul viu al lui Dumnezeu
făcut om. După sfinţenia rodului, putem cunoaşte valoarea şi sfinţenia celor care i-au dat viaţa:
sfinţii Ioachim şi Ana.
Rugăciune
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu