Vineri din săptămâna a 29-a de peste an
Lecturi: Rom 7,18-25a; Ps 118; Lc 12,54-59
Evanghelia de astăzi ne invită să ne oprim și să reflectăm asupra capacității noastre de a citi semnele timpului. Isus, în cuvintele Lui, ne provoacă să ne întrebăm dacă suntem cu adevărat capabili să discernem cu claritate ceea ce se întâmplă în jurul nostru, atât în lumea exterioară, cât și în sufletele noastre. Este o chemare la o reînnoire spirituală, la o vigilență care merge dincolo de aparențe și pătrunde esența lucrurilor.
Imaginea utilizată de Isus pentru a descrie acest discernământ este sugestivă: „Când vedeți un nor ridicându-se la apus, spuneți imediat că vine ploaia, și așa se întâmplă. Și când vedeți suflând vântul de la miazăzi, ziceți că va fi arșiță, și așa se întâmplă.” (Lc 12, 54-55). Această observație simplă și directă expune o realitate profundă: suntem adesea capabili să interpretăm fenomenele naturale, dar rămânem orbi în fața mișcărilor spirituale care ne ating viața.
Această orbire, pe care Isus o denunță, vine dintr-o lipsă de atenție la ceea ce este cu adevărat important. Este ușor să ne pierdem în detalii cotidiene sau să fim distrași de zgomotul lumii, dar chemarea Evangheliei de astăzi este să ne ridicăm privirea și să vedem ce ne cere Dumnezeu chiar acum. Această capacitate de discernământ implică nu doar o cunoaștere intelectuală, ci și o deschidere a inimii, o dorință de a ne lăsa călăuziți de Duhul Sfânt.
Esența mesajului lui Isus nu este doar despre a recunoaște semnele, ci mai ales despre acțiunea care urmează acestui discernământ. Nu suntem chemați doar să vedem, ci să acționăm. „Pentru ce nu judecați voi înșivă ce este drept?” (Lc 12, 57). Acest îndemn este o chemare la responsabilitate personală, la asumarea deciziilor care reflectă voința lui Dumnezeu în viețile noastre.
Aplicând această lecție în viața noastră, suntem chemați să ne examinăm conștiințele și să vedem dacă alegerile noastre zilnice sunt în conformitate cu valorile Evangheliei. Suntem noi vigilenți în fața tentației de a ne justifica compromisurile, de a ignora nevoile aproapelui sau de a amâna ceea ce știm că este bun și drept? Suntem gata să „plătim datoria” spirituală a greșelilor noastre prin pocăință și împăcare, sau continuăm să trăim cu iluzia că timpul este nelimitat?
În cele din urmă, mesajul Evangheliei de astăzi ne reamintește că viața este un dar fragil și prețios. Suntem chemați să fim administratori înțelepți ai acestui dar, să trăim cu conștiința că fiecare moment poate fi decisiv, fiecare alegere un pas spre viața veșnică sau un obstacol în calea ei. Vigilența spirituală, alimentată de rugăciune și meditație asupra Cuvântului lui Dumnezeu, ne ajută să trăim o viață pe deplin angajată în iubire și adevăr.
Astfel, Evanghelia de astăzi devine pentru noi nu doar o chemare la reflecție, ci și o invitație la convertire, la a trăi o viață care să descopere în fiecare zi semnele prezenței și iubirii lui Dumnezeu. Alegem să fim vigilenți, să discernem și să acționăm? Alegem să fim făclii care luminează întunericul lumii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu