Gând pentru 1 octombrie

(Miercuri din săptămâna a 26-a de peste an)
Lecturi: Neh 2,1-8; Ps 136; Lc 9,57-62

Începem o lună dedicată misiunii. Misiunea e în mod evident o ieșire din ordinar, din obișnuință pentru a răspunde unei chemări. Chemarea înainte de toate nu aparține sieși pentru că nu e propria persoană care stabilește „misiunea” ci e Altul. În prima lectură, Neemia se simte chemat să reconstruiască locul de întâlnire cu Domnul, templul care a fost distrus. El nu are capacitatea de a împlini această misiune, dar Cel care l-a inspirat prevede cele necesare, începând cu bunăvoința regelui. 

Vocația conduce persoana pe un drum necunoscut, aparent fără mijloacele necesare, dar manageriat de o instanță superioară, de Domnul, poate să își atingă scopul. În această călătorie Domnul și doar El are primul loc. Căci ceea ce e construit pe măsura propriei persoane are toată probabilitatea (sau chiar mai mult de atât) să sfârșească atunci când prezența persoanei încetează! Vocația are curajul de a nu se căuta pe sine pentru a fi protagonist ci asemenea Preacuratei Fecioare Maria să rămână în tăcere, în discreție pentru că „lucruri mari a făcut Domnul”! 

În Evanghelie Isus împreună cu discipolii săi merg pe drum. Prezența sa în mijlocul oamenilor atrage. Biserica, din perspectiva umană nu va atrage niciodată prin formă, prin exprimări exterioare, prin gesturi sau prin planificări calculate. Din totdeauna a fost harul Domnului care a venit și va rămâne până la sfârșitul veacurilor să vorbească inimii omului. Și chiar dacă uneori ne este teamă că această legătură intimă își pierde din intensitate, în spirit de credință, să rămânem cu încredere privind la Domnul care nu încetează să meargă pe drum printre noi. 

Cum este răspunsul pe care omul îl oferă? În dorințele inimii sale ori în capacitatea sa intelectuală omul poate să își planifice un parcurs. Isus însă atrage atenția că în fața chemării altele sunt fundamentele. El cere încredere totală în legătura cu El. Cel care îl urmează este invitat să privească mai departe de interese materiale, de legăturile umane și să ofere totul. Răspunsurile Domnului nu sunt menite să descurajeze. În Evanghelie găsim multe exemple de chemări și multe căderi a celor chemați. 

Cei mai apropiați discipoli ai lui Isus au dovedit că aveau alte planuri decât ceea ce trebuia să umple inima lor. Însă Domnul nu a încetat să le fie aproape, să îi privească cu pace, să-i încurajeze, să-i ierte și să continue să vorbească inimii lor. Și sunt multe exemple în toate timpurile că după ce au trăit crize, dificultăți, căderi, eșecuri, discipolii Domnului au dus la îndeplinire misiunea încredințată lor cu atâta generozitate.

În această lună să ne încredințăm Harului și să ne reînnoim legătura cu Domnul pentru ca cercetându-ne să ne reconsiderăm propria misiune. Acolo unde am fost lâncezi ori temători, ori ne-am lăsat închiși în fricile noastre să putem să privim iarăși cu încredere la drumul pe care îl avem de parcurs.