Lecturi: Iona 4,1-11; Ps 85; Lc 11,1-4
Într-o zi o persoană a intrat într-o biserică. Nefiind creștină purta în inima ei multe întrebări. Preotul încerca să îi dea răspunsuri încercând să fie în acord cu modul ei de a înțelege realitatea creștină. Cerând să i se explice ce este rugăciunea, părintele a încercat să îi vorbească despre legătura profundă dintre Tatăl din ceruri cu oamenii. Însă curioasa persoană găsind o iconiță cu o rugăciune a răspuns că a găsit răspunsul. Această reacție a produs un sentiment de perplexitate.
În Evanghelie Isus se roagă. Ucenicii săi doresc să înțeleagă mai bine cum trebuie să se roage. Rugăciunea este formată din cuvinte sau din unele gesturi? Oare e ceva mai mult? În diferite pagini din Evanghelie îl vedem pe Isus cum se roagă. Astăzi el ne învață rugăciunea Domnească. Însă această rugăciune nu este doar o formulă. Cererile cuprinse nu se opresc la nevoile rugătorului ci are mai multe direcții. În această rugăciune și cel care se roagă are de lucrat cu sine. Foarte probabil fiecare dintre noi s-a regăsit adesea provocat atunci când a cerut să fie iertat de păcate... așa cum și el iartă greșitorilor săi.
Aici se încadrează și exemplul lui Iona în care vedem un contrast profund între atitudinea limitată a profetului și iubirea lui Dumnezeu. Iona, mâhnit până la moarte pentru pierderea plantei de ricin care îi aducea umbră, exprimă o reacție disproporționată și egocentrică. El se supără pe Dumnezeu nu doar pentru ricin, ci și pentru faptul că mila divină a fost extinsă asupra cetății Ninive, ai cărei locuitori păcătoși au primit iertarea datorită pocăinței lor.
Această atitudine a lui Iona este marcată de o lipsă de înțelegere a planului divin și de o concentrare pe propriul confort și dreptate percepută. Iona nu contribuise cu nimic la creșterea ricinului, dar se simte îndreptățit să-și manifeste furia față de pierderea lui. Această reacție evidențiază o viziune egoistă, în care valoarea este atribuită doar lucrurilor care îi aduc beneficii personale.
Pe de altă parte, Dumnezeu îi răspunde lui Iona cu o lecție despre compasiune și milostivire. Utilizând exemplul ricinului, Dumnezeu îi arată că, dacă Iona se poate mâhni pentru o plantă efemeră, cu atât mai mult El, Creatorul, este îndreptățit să se îngrijească de viețile oamenilor din Ninive, chiar dacă aceștia nu au fost întotdeauna ascultători sau fideli.
Dumnezeu manifestă o iubire necondiționată, dorind mântuirea pentru toți, inclusiv pentru cei care se află în păcat. Această grijă divină nu se limitează la meritele individuale, ci se extinde asupra tuturor creaturilor Sale. Lectura ne invită să reflectăm asupra propriei noastre tendințe de a judeca și de a pune limite iubirii și iertării lui Dumnezeu.
Diferența dintre atitudinea lui Iona și cea a lui Dumnezeu evidențiază măreția iubirii divine, care transcende egoismul și limitele percepțiilor umane. Suntem chemați să învățăm din răbdarea și compasiunea lui Dumnezeu, devenind mai deschiși la mila Sa și la chemarea de a iubi și ierta, chiar și atunci când este dificil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu