Luni din săptămâna a 30-a de peste an
Lecturi: Rom 8,12-17; Ps 67; Lc 13,10-17
În Evanghelia de astăzi, Luca ne prezintă o scenă emoționantă și plină de învățăminte: vindecarea unei femei infirmă din cauza unui duh rău din cauza căruia a suferit timp de optsprezece ani. Această imagine simbolizează suferința umană, povara pe care mulți o poartă în tăcere, sub greutatea păcatului și a neputinței. Femeia nu poate să se îndrepte, nu poate să ridice privirea spre cer și să vadă iubirea lui Dumnezeu care se îndreaptă spre ea.
Isus vine să ne arate că, indiferent de povara pe care o purtăm, El este acolo pentru a ne elibera. În momentul în care o vede pe femeie, nu așteaptă ca aceasta să ceară ajutor. El ia inițiativa și o cheamă la sine: „Femeie, ești liberă de neputința ta!” Această afirmație nu este doar o simplă vindecare fizică, ci o restaurare a demnității și a identității ei ca fiică a lui Dumnezeu. În acest act, Isus ne învață că El este întotdeauna gata să ne ofere ajutor, chiar și atunci când noi nu avem curajul să cerem.
Suferința nu este ceva ce trebuie evitat. Așa cum un mare psiholog contemporan sugerează, suferința poate fi o oportunitate de a învăța și de a crește. Femeia din Evanghelie nu a cerut ajutor, dar prezența ei în sinagogă și reacția lui Isus ne arată că suferințele noastre pot aduce la lumină adevăruri profunde despre noi înșine și despre relația noastră cu Dumnezeu. Ele ne pot ajuta să înțelegem mai bine ce ne dorește Dumnezeu de la noi și cum ne putem întări credința.
Reacția liderului sinagogii la vindecarea femeii este un exemplu de ipocrizie religioasă. El se supără că Isus a vindecat-o în ziua de sâmbătă, punând legea înaintea compasiunii. Isus răspunde cu o întrebare retorică: „Nu dezlegă fiecare dintre voi, în ziua de sâmbătă, boul sau măgarul său pentru a-i da apă?” Această întrebare subliniază incoerența în gândirea liderului religios și ne arată că adevărata lege a lui Dumnezeu nu este doar o regulă rigidă, ci o invitație la iubire și eliberare.
După vindecare, mulțimea se umple de bucurie pentru minunile pe care le face Isus. Această reacție este semnificativă; ea ne arată că acțiunile lui Isus nu sunt doar acte de putere, ci și acte de compasiune care aduc bucurie și speranță. În societatea de astăzi, este esențial să ne întrebăm: care sunt acele eliberări care ne fac să exultăm? Ce schimbări pozitive vedem în jurul nostru care ne aduc mai aproape de Dumnezeu și de semenii noștri?
E important să ne gândim la situația femeilor în societatea și în Biserica de astăzi. Există încă multe forme de opresiune și nedreptate care afectează femeile. Întrebarea este: cum putem acționa pentru a aduce eliberare și speranță? Asemenea lui Isus, suntem chemați să fim mângâietori și eliberatori pentru cei care suferă.
În această meditație, să ne deschidem inimile pentru a primi iubirea lui Dumnezeu, care ne cheamă să ne ridicăm din suferințele noastre. Să ne amintim că Isus este întotdeauna alături de noi, gata să ne elibereze și să ne restabilească demnitatea. Fie ca fiecare dintre noi să devină un instrument al păcii și al iubirii, contribuind la construirea unei comunități în care fiecare persoană este văzută, auzită și iubită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu