Marţi din săptămâna a 29-a de peste an
Lecturi: Rom 5,12.15b.17-19.20b-21; Ps 39; Lc 12,35-38
Evanghelia de astăzi ne aduce în față o pildă profundă, prima dintre cele în care Domnul ne îndeamnă să fim vigilenți. Această pildă este inspirată din îngrijorarea slujitorilor care așteaptă întoarcerea stăpânului de la nuntă. A fi pregătiți înseamnă nu doar a avea hainele pe noi, ci și a fi gata să slujim, iar lămpile aprinse simbolizează alaiul de nuntă care sosește în noapte.
Isus ne învață, prin această pildă, atitudinea fundamentală pe care fiecare creștin trebuie să o aibă: să fie vigilent. Vigilența nu este doar o simplă stare de alertă, ci o atitudine activă, un angajament de a fi prezent și de a răspunde nevoilor celor din jur. Aceasta este caracteristica preoțească a fiecărui creștin: să hrănească spiritual poporul lui Dumnezeu și să mențină legătura cu Creatorul. Fiecare dintre noi este un păzitor, un veghetor asupra fraților săi, dedicându-se rugăciunii și supravegherii.
Așa cum Cristos a rămas în grădina măslinilor pentru a veghea, El ne cere să ne ocupăm de nevoile oamenilor, fără a ne lăsa copleșiți de somnolență și neglijență. Această veghe constantă este esențială pentru a putea răspunde la chemarea lui Dumnezeu. Într-o lume plină de distrageri și provocări, a rămâne vigilent înseamnă a ne concentra asupra misiunii noastre spirituale și a nu lăsa rutina zilnică să ne abată de la calea credinței.
Dacă un creștin trăiește cu această atitudine de veghe, se împlinesc cuvintele lui Isus din pildă: mirele se îmbracă precum slujitorul, îl pune să stea la masa sa și începe să-i slujească. Aceasta este marea transformare care are loc: slujitorul devine prietenul intim al mirelui. Este o imagine puternică a relației pe care Dumnezeu o dorește cu fiecare dintre noi. Relația cu Dumnezeu nu este una de supunere servilă față de un rege distant, ci o comuniune de iubire și intimitate.
Dumnezeu ne dorește aproape, ne caută și ne invită la ospățul său. Chiar și în slăbiciunile noastre, suntem cei iubiți, favoriții lui Dumnezeu. Această invitație la ospăț este o chemare la o viață plină de har și de comuniune. Pentru a intra în acest ospăț, creștinul trebuie să își asume ceea ce Cristos poartă în inimă: iubirea pentru fiecare persoană din această lume.
Vigilența noastră nu trebuie să fie doar pentru noi înșine, ci și pentru cei din jur. Fiecare act de bunătate, fiecare rugăciune, fiecare gest de compasiune contribuie la construirea unei comunități unite în credință. Această comunitate este un refugiu pentru cei care caută iubirea și îndrumarea lui Dumnezeu.
În concluzie, pilda de astăzi ne reamintește că a fi vigilent înseamnă a fi deschis la chemarea lui Dumnezeu, a fi pregătit să slujim și a menține o relație de intimitate cu El. Să ne amintim că, în fiecare zi, suntem chemați să fim lumină în întuneric, să ne păzim inimile și să ne deschidem sufletele pentru a primi și a oferi iubire. Aceasta este esența credinței noastre: să fim mereu pregătiți pentru întâlnirea cu Mirele, care ne așteaptă cu brațele deschise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu