Cunoaștere în întâlnire

Cum ți se pare când un tânăr spune că nu știe să se roage și că nici nu crede în Dumnezeu?... Poate că e o realitate normală pentru timpul nostru...

De fapt cine poate spune că îl cunoaște pe Dumnezeu? Tu îl cunoști? Cât de bine îl cunoști?

Știu că noi venim din inima lui Dumnezeu! Știu că ne vom întoarce la El! Și mai știu că trebuie cu toții să parcurgem un drum lung, drumul nostru. Pe acest drum, dacă dorim cu adevărat, ne apropiem pas cu pas de el. Dacă nu dorim să ne apropiem de El, atunci asta nu se va întâmpla automat. E alegerea noastră! Domnul nu ne obligă, dar ne așteaptă, cu emoție paternă, însoțindu-ne cu o mare sensibilitate.

Profetul Ilie l-a ales pe Dumnezeu, îl recunoaște ca singurul Dumnezeu adevărat și luptă pentru ca toți oamenii să îl recunoască așa cum este drept. Ceilalți zei care există și astăzi sub forma satisfacției, a muncii, a banului, a diferitelor forme de putere și posedare a lucrurilor și a oamenilor sunt doar minciună.

Însă alegerea profetului nu e simplă. Îl vedem mergând prin deșert. Cei care nu îl recunosc pe Dumnezeu îi vor moartea. Profetul însuși nu mai are nădejde: ar prefera să moară... pentru ce să se mai chinuie? Dar Domnul îi stă alături și îl hrănește pentru că Dumnezeu tocmai în dificultăți e alături de om și îl întărește. E necesar doar ca omul să deschidă ochii și să îi primească mângâierea. Și apoi să își continuie drumul, propriul drum care conduce la Domnul.

Dar știm noi încotro să mergem? Îl cunoaștem pe Dumnezeu?

În Evanghelia după sf. Ioan (In 6,41-51) iudeii sunt scandalizați de Isus și murmură între ei. Dacă el este fiul lui Iosif, unul pe care ei îl cunosc, ca de altfel toată familia cum poate spune că El e Pâinea coborâtă din cer? 

E greu de acceptat Isus. Noi oamenii preferăm să încadrăm totul în categoriile noastre mentale. Dar realitatea supranaturală, divină, cum o putem limita la schemele noastre?

Isus este Fiul lui Dumnezeu. Cum putem să îl cunoaștem pe Dumnezeu cel nevăzut fără să îl cunoaștem pe Fiul care s-a întrupat a trăit pe pământ și a rămas cu noi în sacramentul Euharistiei?

Câți oameni nu murmură și astăzi împotriva lui Dumnezeu? Însă acesta nu poate fi încadrat în conceptele noastre. Adesea mi se pare că în loc să ne ridicăm noi cu toată ființa noastră la profunzimea adevărurilor sale încercăm noi să îl transformăm după limitările noastre. Dar El ne stă alături dorindu-ne binele și așteptând să îl alegem pe El pentru că doar El ne dă bucurie, bucurie adevărată!

Apostolul Paul (Ef 4, 30-5,2) ne subliniază căteva atitudini necesare pentru un creștin pe drumul pe care acesta trebuie să meargă. Duhul Sfânt este sigiliul cu care am fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării noastre. Apostolul Paul ne îndeamnă să ne străduim să trăim cu adevărat ca niște fii ai lui Dumnezeu.

Cine vine din inima lui Dumnezeu să se străduiască să se asemenea cu El!

Să ne dea Domnul harul de a-l cunoaște nu din afară ci de a ne întâlni în intimitate cu el: în spovadă, împărtășindu-ne, în adorație, în rugăciune personală, în persoanele de lângă noi!