După ce Isus a înmulțit pâinea pentru a sătura pe cei care l-au urmat pentru a-l asculta într-un loc pustiu, acesta se retrage pentru a se ruga. Dar cei săturați de pâine nu pot sta departe de Isus, îl caută (In 6,24-35).
E o căutare
neînțeleasă. Ce caută ei de fapt? Pe Dumnezeu? Un protector? Siguranță? O
mângâiere? Pâine?
În dialogul ce
urmează mulțimea rămâne pe un plan material, superficial: ea vrea un semn, vrea
să vadă și să atingă, dar Isus cere profunzime. El nu vrea doar să ofere ceva
trecător ci dorește ca ei să se ridice. Locul omului pe pământ nu e acela de a
se opinti de ceea ce e trecător, ceea ce e material. Rolul omului pe pământ e
acela de a se ridica sus, acolo unde se află tot ce contează.
Nu ceea ce își poate
pierde valoare, ceea ce poate fi furat de cei lacomi oferă necesarul omului.
Nici un om nu a fost vreodată satisfăcut cu aceasta. În schimb, atunci când
omul ajunge să îl primească pe Isus care este cu adevărat pâinea vieții atunci
totul conduce la adevărata bucurie, pace, fericire!
Dar să ne lăsăm
provocați: lumea de azi îl mai caută pe Isus? Mulți spun că nu...
Într-adevăr mulți
oameni pe care îi întâlnesc îmi dau această impresie... la început... la prima
vedere...
Puterea financiară
sau fizică a omului poate permite o astfel de căutare? Dar frumusețea și
multele posibilități de plăcere?... Un tânăr îl mai caută cu adevărat pe
Dumnezeu?...
Eu sunt convins că
da!
Știu că e greu să ți
se închidă ușa în față! Mulți oameni fac asta și spun că nu le pasă de Dumnezeu,
acuză Biserica, preoții, pe cei care frecventează sacramentele... Pentru
aceasta, aparent, se simt bine. Dar știți ce tensiune poate fi acolo, în
interiorul celor care trăiesc astfel? Cunoaștem noi intimitatea unui om?
E important să ne
lăsăm provocați...
Asta înseamă să îi
lăsăm pe alții în pace și să ne uităm la noi!
Mulțimea îl întreabă
pe Isus: - Ce trebuie să facem? Domnul le răspunde: Cine vine la mine nu va
flămânzi și cine crede în mine nu va înseta niciodată!
Nu știu cât de mult
credem! Nu știu cât de mult ne încredem în El! Ne apropiem de El cu aroganța
unui om care nu greșește cu nimic și care împlinește legea? Suntem reci
împlinitori ai datoriilor de a merge la Liturghie? Ori slăbiciunea noastră,
dificultatea pe care o trăim, păcatul nostru ne blochează încrederea în
bunătatea lui?
Nu l-am vazut pe Isus invadându-ne intimitatea. Nu! El se retrage, e discret,
se roagă și... ne așteaptă. Ne așteaptă să ne parcurgem drumul spre El, drumul
nostru!
Să ne dea Domnul
harul de a fi statornici și plini de bucurie ca să trăim cu adevărat în iubirea
lui!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu