Dacă trebuie...

Ucenicul Domnului l-a rugat să se adreseze Tatălui.
El a luat cuvântul. Însa a spus așa:
- Dacă trebuie... Și a continuat flegmatic, cu dezinteres, chiar jignitor...

Tatăl nostru...

Și atunci ucenicul s-a gândit că e prea mult. Așa nu se poate.

Stop!

E nevoie de altceva. Dacă ar realiza omul ceea ce este cu adevărat!

De fapt omul vorbește despre sinceritate, despre adevăr, despre concret, despre viață... Și totuși... acest om care spune că e sincer cu viața e departe de minciună sau trăiește în inima minciunii?

Ce este omul în fața lui Dumnezeu? Popoarele nu sunt decât un fir de nisip pe un cântar afirmă psalmistul.

Depinde persepctiva din care privim.
Raportul real poate că e mai dur decât afirmația psalmistului. Uneori omul spune că Dumnezeu nu există (și cel ce se afirmă a fi nepăsător față de Creator e înfometat și însetat...).

Dar pentru Domnul?
Se vede că El gândește diferit, foarte diferit.
Nu asta citim în scrierile din Evanghelie?
Dreptatea lui e alta. Pentru el omul e important. Foarte important. Cel mai important din toată creația!
Astfel că nu mai contează multe: limite, păcate,  tot felul de dificultăți, ale femeii păcătoase, ale unor vameși precum Zaheu sau Matei, ale unor învățători ai legii, ale unui tâlhar... oameni care se oresc din drumul lor pentru a merge cu Domnul, alături de El, pe un nou drum!

Dacă trebuie...

Parcă e cam dur să te afișezi cu o astfel de atitudine...
Aroganța|:
- cel mai grav păcat! Bariera care nnu îl lasă pe Creator să creeze în priopria viață!
- Nisipul care se consideră mai valoros decât cel care îl ține în mână!

Dacă trebuie...