Luizi-Călugăra, Joi, 24 martie 2011
Funerariile Pr. Anton Sociu, OFMConv.
Funerariile pr. Anton Sociu, OFMConv. au început la ora 10.30 cu procesiunea de la casa parohială spre biserică, timp în care credincioşii veniţi în număr mare, chiar şi din alte parohii, împreună cu corul fraţilor studenţi de la Institutul Teologic Franciscan din Roman, cântau Domnului, cerând-i să să-l primească pe slujitorul său, preot răposat, în împărăşţia fericiţilor din cer.
Celebrarea a fost oficiată de PS Anton Coşa, episcop de Chişinău, căruia i s-a alăturat, Fr. Emilian Cătălin, ministru provincial al franciscanilor minori conventuali din România, precum şi un număr de circa 100 de preoţi, doi dintre ei fiind nepoţii părintelui răposat.
După salutul introductiv au fost intonaţi psalmii pentru defuncţi, după care a fost proclamat cuvântul Domnului.
Fr. Emilian Cătălin a evocat la omilie câteva din trăsăturile mai importante ale personalităţii părintelui Anton, subliniind fidelitatea şi credincioşia sa în a-şi împlini jurămintele de frate şi preot, precum şi exemplul bun pe care l-a dat, fie în parohiile în care a slujit, fie la seminar, unde în ultimii ani ai vieţii a fost un căutat duhovnic şi părinte spiritual, nu numai de către seminarişti, dar şi de credincioşi.
La finalul Sfintei Liturghii PS Anton Coşa, a mulţumit în numele PS Petru Gherghel şi al PS Aurel Percă părintelui Anton pentru toată munca pastorală şi spirituală pe care a depus-o în slujba lui Cristos în Biserica locală şi pentru că a fost întotodeauna un exemplu de „slujitor destoinic şi credincios” pentru preoţii mai tineri.
Celebrarea a continuat cu procesiunea spre cimitir, timp în care preoţii împreună cu credincioşii s-au rugat şi au cântat lui Dumnezeu, în jurul sicriul părintelui Anton, purtat pe umeri de fraţii studenţi, spre locul de veci.
Gardurile frumos împodobite de către credincioşi cu covoare viu colorate şi icoane, au însoţit de o parte şi de alta procesiunea, tinerii îmbrăcaţi în portul tradiţional şi soarele blând de primăvară de deasupra dealurilor Măgurei au înălţând tuturor inimile spre sărbătoarea sufletelor fericite din cer, acolo unde avem speranţa că se află şi sufletul părintelui răposat.
La 86 de ani pe care îi împlinise de curând (04 martie), părintele Anton a slujit mai bine de 57 de ani ca frate franciscan şi preot. A fost vicar parohial şi paroh în mai multe parohii ale Diecezei de Iaşi. După ce s-a pensionat, superiorii săi au considerat că este bine să vină la Roman, pentru ca să fie printre fraţii mai tineri, din comunitate şi din seminar, o prezenţă edificatoare şi totodată o mărturie vie a fratelui minor conventual, aşa cum s-a conturat el de-a lungul secolelor, prin raportarea permanentă la Evanghelie şi la carsima franciscană ca lăsată ca tezaur Bisercii şi fraţilor de Seraficul Părinte, sfântul Francisc de Assisi. Frate fidel hotărârilor profesiunii şi preoţiei şi deschis noilor expresii şi cerinţe ale fraternităţii franciscane, modest şi discret ca prezenţă, echilibrat în cuvinte, deschis spiritului de glumă, deplin în mijlocul fraţilor, sobru şi exigent cu sine, binevoitor şi darnic cu ceilalţi.
Mulţumindu-i Domnului pentru tot binele înfăptuit prin persoana părintelui Anton, ne rugam ca să fie primit în rândul "slujitorilor credincioşi" în patria cereasca!
***
Biografia pr. Anton Sociu OFMConv.
04.03.1925 – 21.03.2011
S-a născut la Luizi-Călugăra, jud. Bacău, la 04 martie 1925, fiind cel mai mare dintre cei 5 copii ai soţilor Anton şi Veroana Sociu.
A urmat şcoala primară în satul natal şi în 1937 s-a înscris la Gimnaziul Franciscan din Hălăuceşti, de unde s-a transferat la Seminarul Franciscan din aceiaşi localitate. A terminat cursurile liceale în anul 1945, după care a intrat în noviciat la Săbăoani. Şi-a continuat pregătirea filozofică şi teologică în Colegiul „Sf. Bonaventura” din Luizi-Călugăra. În anul 1948, odată cu suprimarea ordinelor religioase din România, părintele Anton, a revenit în familie, aşteptând să se ivească vreo posibilitate pentru a putea să-şi continue formarea în vederea hirotonirii preoţeşti. Deschizându-se Institutul Teologic de la Alba Iulia a fost admis să-şi continue studiile teologice, şi la 29 iunie 1953 a fost sfinţit preot, împreună cu alţi 7 colegi. În acelaşi an a făcut şi profesiunea solemnă intrând definitiv Ordinul Fraţilor Minori Conventuali.
Ca preot a slujit mai întâi ca vicar parohial la Huşi (1953-1954), apoi la Pustiana (1954-1956) şi Faraoani (1956-1958). În anul 1963 a fost numit paroh la Arini şi apoi din 1963-1975 a slujit ca paroh la Lespezi. În 1975 a primit numirea de paroh la Cireşoaia, unde a rămas până în anul 1983, când a fost numit paroh la Târgu Trotuş. A lucrat în această parohie până în anul 2000, după care a fost transferat în Conventul „Sf. Francisc de Assisi” din Roman, unde, cu multă disponibilitate şi dăruire, a fost la dispoziţia seminariştilor, dar şi a credincioşilor ca duhovnic şi părinte spiritual.
În ziua de 21 martie 2011, părintele a trecut la cele veşnice cu multă pace şi seninătate, chiar la sfârşitul Sfintei Liturghii care s-a celebrat în camera sa. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile de a avea o moarte bună, dorinţă pe care a exprimat-o şi în Testament: „Rog pe bunul Dumnezeu, prin mijlocirea sfântului Părinte Francisc sa-mi dea harul suprem al unei morţi bune”.
Fr. Virgil Blaj,
Secretar provincial
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu