09 aprilie 2008

Am trait un pelerinaj!



Am plecat departe! Departe de locul in care traiesc urcusul si coborasul... M-am retras pentru un moment spre Emausul meu. Alaturi de ucenicul lui Isus, Cleopa, am purces si eu un pic retragandu-ma putin...

Pe acest drum pe care am pornit la un moment dat am fost ridicat de cineva si ocrotit pana cand, la un moment dat, l-am privit cu alti ochi.

La Lourdes in fiecare an atunci cand se sarbatoreste Invierea Domnului, niste ucenici curajosi ai Invatatorului Isus care a murit si a inviat pentru oameni, organizeaza un mare pelerinaj la care sunt invitati sa vina in special copii cu dizabilitati insotiti fireste de persoane care sa se ingijeasca de ei. Grupul din Romania din care am facut si eu parte si-a intalnit privirea cu multi alti ucenici care doreau sa traiasca bucuria de a fi impreuna si de a fi mangaiati de prezenta celui Inviat. Ei veneau din Marea Britanie, din Statele Unite ale Americii, Din Croatia si din Slovacia.

Impreuna ne-am rugat, am cantat, ne-am plimbat, ne-am mascat...


Asa cum ucenicii lui Isus au ramas dezamagiti poate si noi am avut lipsurile noastre... Dar ce minunat ca Cel Preinalt lucreaza asa bine cu cei limitati si lipsiti si se pare ca ii prefera...

Acum sper ca am inteles mai bine ce inseamna darul vietii, ce inseamna a fi valoros, dincolo de ce cultura ai, de cat de mult vorbesti, de cat de bine judeci lucrurile, de cat de rentabil esti... Am inteles ca viata face mult, mult mai mult decat atat... Si sunt tare bucuros ca am inteles asta!

Niciun comentariu:

Des coeurs qui se rencontrent