La 65 de km de Damasc, la o altitudine de 1600 m se află un sat izolat de versanți naturali care se numește Maalula. Acest nume înseamnă în limba aramaică intrare, arătând că acest sat se află la deschiderea unei trecători înguste printre versanții munților Qalamoun.
Localitatea este atestată documentar de pe timpul ocupației romane. În apropiere se găsesc ruinele unui templu roman. Numeroase arcade, morminte și sculpturi descoperite în peșterile din regiune amintesc și de perioada elenistică. În Maalula se găsesc numeroase biserici. Multe dintre ele se află astăzi în ruină. Localitatea iese în evidență cu faptul că aici este unul din puținele locuri în care s-a păstrat limba pe care a vorbit-o și Isus. Mulţi lingviştii au venit şi au făcut cercetări cu privire la trăsăturile limbii vorbite de însuşi Mântuitorul nostru.
Limba aramaică a fost folosită în câteva locuri în Vechiul Testament: Ezra (4,8-6,18; 7,12-26), Daniel (2,4-7,28), Ieremia (10,11) și Geneză (31,47). Este o limbă care se înrudește cu ebraica. Cu origini mesopotamiene, aramaica a devenit o limbă internațională și limbă oficială mai întâi pentru Imperiul Neo-Babilonian și apoi și pentru Imperiul Persan. Astăzi este o limbă pe cale de dispariție.
Acum 2000 de ani, limba maternă a populației din Palestina era aramaica. Expresii precum Talitha cumi (Marcu 5,41), Ephphatha(Marcu 7,34), Eli, Eli, lama sabachthani? (Marcu 15,34) dovedesc că aceasta era limba folosită de Cristos. În acel timp în sinagogi, Biblia era încă citită în limba ebraică însă mulți oameni nu o înțelegeau. Din această cauză, cei care citeau în sinagogi au introdus obiceiul să traducă Scripturile în aramaică.
Este impresionant ca mergând pe stradă să asculți melodicitatea acestei limbi realizând faptul că așa a vorbit și Mântuitorul. Rămânem cu speranța că în ciuda contextului dificil pe care îl trăiește Siria în aceste timpuri, Maalula va putea să păstreze această comoară și să ne putem bucura cu toții de ea.
