Preafericirea
Voastră,
Fraţi Episcopi,
Domnule preşedinte,
Dragi prieteni,
“Har
vouă şi pace din belşug, prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lui Isus, Domnul
nostru!” (2Petru 1,2). Cuvintele din a doua Epistolă a Sf. Petru pe care tocmai
le-am ascultat exprimă o dorinţă pe care am simţit-o îndelung. Vă mulţumesc
pentru primirea călduroasă! Vă mulţumesc în mod special pentru prezenţa atât de
numeroasă din această seară! Sunt recunoscător Preafericirii Sale Patriarhul
Boutros Rai pentru cuvintele de bun venit, Arhiepiscopului Georges Bou-Jaoude
de Tripoli, preşedintele Consiliului pentru Apostolatul Laicilor din Liban,
Arhiepiscopului Elie Haddad de Saida al greco-catolicilor melchiţi,
vice-preşedinte al aceluiaşi Consiliu, şi celor doi tineri care m-au salutat în
numele tuturor celor prezenţi. “Pacea Mea v-o dau vouă” (Ioan 14,27), ne spune
Isus Cristos.
Dragi prieteni, voi trăiţi în această parte a lumii care a fost martora naşterii lui Isus şi a dezvoltării creştinismului. Este o mare onoare! De asemenea, este o chemare la fidelitate, la iubire pentru această regiune şi, mai presus de toate, la a fi martori şi mesageri ai bucuriei lui Cristos. Credinţa primită de la Apostoli conduce la libertatea şi bucuria totală, aşa după cum au arătat-o numeroşii Sfinţi şi Fericiţi ai acestei ţări. Mesajul lor luminează Biserica Universală. El poate să lumineze şi vieţile voastre. Mulţi dintre Apostoli şi dintre Sfinţi au trăit în vremuri tulburi şi credinţa a fost izvorul curajului şi mărturiei lor. Găsiţi în exemplul şi în mijlocirea lor inspiraţia şi sprijinul de care aveţi nevoie!
Sunt conştient de dificultăţile cu care vă confruntaţi zi de zi, datorate instabilităţii şi lipsei siguranţei, de dificultăţile voastre în a vă găsi un loc de muncă şi sentimentul de singurătate şi de izolare. Într-o lume în constantă schimbare, voi vă confruntaţi cu multe provocări grave. Nici chiar şomajul şi nesiguranţa nu trebuie să vă conducă însă la a gusta din amarul emigrării, care implică o dezrădăcinare şi o separare de dragul unui viitor nesigur. Voi trebuie să fiţi protagoniştii viitorului propriei voastre ţări şi să vă ocupaţi locul propriu în societate şi în Biserică.
Voi ocupaţi un loc special în inima mea şi în întreaga Biserică, deoarece Biserica este mereu tânără! Biserica are încredere în voi. Se bazează pe voi! Fiţi tineri în Biserică! Fiţi tineri cu Biserica! Biserica are nevoie de entuziasmul şi de creativitatea voastră! Tinereţea este un timp al aspiraţiilor spre idealuri înalte, când studiem şi ne pregătim pentru munca viitoare. Toate acestea sunt importante şi necesită timp. Căutaţi frumuseţea şi străduiţi-vă pentru bine! Daţi mărturie de măreţia şi de demnitatea trupului vostru, care “este pentru Domnul” (1Corinteni 6,13b). Fiţi vigilenţi, cinstiţi şi curaţi cu inima! Cu cuvintele Fericitului Papă Ioan Paul al II-lea vă spun şi eu: “Nu vă fie frică! Deschideţi porţile minţilor şi inimilor voastre pentru Cristos!” O întâlnire cu Isus “dă vieţii un nou orizont şi o direcţie decisivă” (Deus Caritas Est, nr. 1). În Cristos veţi găsi forţa şi curajul de a progresa pe drumul vieţii şi de a depăşi dificultăţile şi suferinţele. În El veţi găsi izvorul bucuriei. Cristos vă spune: “Pacea Mea v-o dau vouă” (Ioan 14,27). Aceasta este adevărata revoluţie adusă de Cristos: aceea a iubirii.
Frustrările momentului prezent nu trebuie să vă facă să vă refugiaţi în lumi paralele, precum acelea oferite de diversele droguri, sau în lumea sumbră a pornografiei. Cât priveşte reţelele sociale, ele sunt interesante dar pot cu uşurinţă să conducă la dependenţă şi la o confuzie între real şi virtual. Căutaţi relaţii adevărate, prietenii ziditoare. Găsiţi căi de a da sens şi profunzime vieţilor voastre; luptaţi cu superficialitatea şi cu consumerismul absurd! Şi mai aveţi de înfruntat o tentaţie: aceea a banilor, idolul tiranic care orbeşte până acolo încât sufocă persoana din interior. Exemplele care sunt promovate în jurul vostru nu sunt mereu cele mai bune. Mulţi oameni au uitat de avertismentul lui Cristos că nu pot sluji şi lui Dumnezeu şi mamonei (cf. Luca 16,13). Căutaţi învăţători buni, îndrumător spirituali, care să poată să vă călăuzească pe drumul spre maturitate, lăsând în spate tot ce este iluzoriu, de prost gust şi înşelător.
Duceţi tuturor iubirea lui Cristos! Cum? Îndreptându-vă fără rezerve spre Dumnezeu Tatăl, măsura a tot ce este drept, adevărat şi bun. Meditaţi cuvântul lui Dumnezeu! Descoperiţi cât de relevantă şi de reală poate fi Evanghelia. Rugaţi-vă! Rugăciunea şi Sacramentele sunt căi sigure şi eficiente de a fi creştin şi de a trăi “înrădăcinaţi şi zidiţi în Cristos, întăriţi în credinţă” (Coloseni 2,7). Anul Credinţei, care va începe în curând, va fi un timp de redescoperire a comorii credinţei pe care aţi primit-o la Botez. Puteţi creşte în cunoaşterea şi în înţelegerea acestei comori studiind catehismul, pentru ca credinţa voastră să fie atât vie cât şi trăită. Veţi fi apoi mărturisitori în faţa altora ai iubirii lui Cristos. În El, toţi oamenii sunt fraţii şi surorile noastre. Fraternitatea universală pe care a inaugurat-o pe Cruce luminează în mod strălucitor şi provocator revoluţia iubirii. “Iubiţi-vă unii pe alţii după cum v-am iubit Eu” (Ioan 13,35). Aceasta este moştenirea lui Isus şi semnul creştinului. Aceasta este adevărata revoluţie a iubirii!
Cristos vă cere, aşadar, să faceţi cum a făcut El: să fiţi deschişi total faţă de ceilalţi, chiar şi dacă ei aparţin unui alt grup cultural, religios sau naţional. Oferiţi-le spaţiu, respectaţi-i, fiţi buni cu ei, făcându-i tot mai bogaţi în umanitate şi întăriţi în pacea Domnului. Ştiu că mulţi dintre voi luaţi parte la diferite activităţi organizate de parohii, şcoli, mişcări şi asociaţii. Este un mod potrivit de a vă implica cu şi pentru alţii. Experimentând împreună momente de prietenie şi de bucurie veţi putea să rezistaţi asaltului divizării, care trebuie mereu respins! Fraternitatea este o pregustare a cerului! Vocaţia discipolilor lui Cristos este de a fi “aluatul” în frământătură, după cum spune Sfântul Paul: “Puţin aluat face să dospească întreaga frământătură” (Galateni 5,9). Fiţi vestitori ai Evangheliei vieţii şi ai valorilor autentice ale vieţii. Împotriviţi-vă cu curaj la tot ce se opune vieţii: avortul, violenţa, respingerea şi dispreţuirea semenilor, nedreptatea şi războiul. În acest fel veţi răspândi pacea în jurul vostru. Nu sunt “făcătorii de pace” cei pe care în cele din urmă îi admirăm cel mai mult? Nu este pacea aceea pe care, în adâncul nostru, o dorim pentru noi şi pentru ceilalţi? “Pacea Mea v-o dau vouă” (Ioan 14,27), spune Isus. El depăşeşte răul nu cu mai mult rău, ci luând asupra Sa răul şi distrugându-l complet pe Cruce, printr-o iubire trăită până la sfârşit. A descoperi cu adevărat iertarea şi milostivirea lui Dumnezeu ne permite întotdeauna să începem o viaţă nouă. Nu este uşor să ierţi. Iertarea lui Dumnezeu dă însă puterea convertirii şi bucuria de a putea să ierţi la rândul tău. Iertarea şi reconcilierea sunt drumurile păcii; ele deschid spre viitor.
Dragi prieteni, unii dintre voi se întreabă cu siguranţă, mai mult sau mai puţin conştient: ce aşteaptă Dumnezeu de la mine? Care este planul Său pentru mine? Nu aş dori oare să proclam lumii măreţia iubirii Sale în preoţie, în viaţa consacrată sau în căsătorie? Oare nu mă cheamă Cristos să îl urmez mai îndeaproape? Gândiţi-vă la aceste întrebări cu încredere. Găsiţi timp să reflectaţi asupra lor şi cereţi lumină de Sus. Răspundeţi invitaţiei Sale oferindu-vă zilnic Domnului, pentru că El vă cheamă să fiţi prietenii Săi. Străduiţi-vă să îl urmaţi pe Cristos din toată inima şi cu generozitate, pentru că El din iubire ne-a răscumpărat şi şi-a dat viaţa pentru fiecare dintre noi. Veţi ajunge să cunoaşteţi o bucurie şi o împlinire inimaginabile! Să răspundem chemării pe care Cristos o are pentru fiecare dintre noi: acesta este secretul adevăratei păci.
Ieri am semnat exortaţia apostolică “Ecclesia in Medio Oriente”. Această scrisoare vă este adresată şi vouă, dragi tineri, aşa după cum este adresată întregului Popor al lui Dumnezeu. Citiţi-o cu atenţie şi meditaţi asupra ei, pentru ca să o puneţi în practică. Pentru a vă ajuta, vă amintesc cuvintele Sf. Paul către Corinteni: “Voi sunteţi scrisoarea noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii. Căci este evident că voi sunteţi scrisoarea lui Cristos alcătuită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii” (2Corinteni 3,2-3). Dragi prieteni, şi voi puteţi fi o scrisoare vie a lui Cristos. Această scrisoare nu va fi scrisă cu peniţă şi hârtie, ci cu mărturia vieţilor voastre şi a credinţei voastre. În acest fel, cu curaj şi entuziasm, îi veţi ajuta pe cei din jurul vostru să înţeleagă că Dumnezeu doreşte fericirea pentru toţi, fără diferenţe, şi că creştinii sunt slujitorii Săi şi martorii Săi fideli.
Dragi tineri din Liban, voi sunteţi speranţa şi viitorul ţării voastre. Voi sunteţi Libanul, o ţară primitoare, deschisă, cu o remarcabilă putere de adaptare. În acest moment, nu putem uita de milioanele de persoane care formează diaspora libaneză şi care menţin legături strânse cu ţara lor de origine. Dragi tineri ai Libanului, fiţi primitori şi deschişi, aşa după cum vă cere Cristos şi cum vă învaţă ţara voastră.
Doresc
acum să îi salut pe tinerii musulmani care sunt cu noi în această seară. Vă
mulţumesc pentru prezenţa voastră, care este atât de importantă. Împreună cu
tinerii creştini, voi sunteţi viitorul acestei frumoase ţări şi viitorul
Orientului Mijlociu în general. Căutaţi să îl zidiţi împreună! Şi când veţi fi
mai mari continuaţi să trăiţi în unitate şi în armonie cu creştinii. Pentru că
frumuseţea Libanului se găseşte în această frumoasă simbioză. Este vital ca
Orientul Mijlociu, în ansamblul lui, privind la voi, să înţeleagă că musulmanii
şi creştinii, islamismul şi creştinismul, pot să trăiască umăr lângă umăr fără
ură, respectând credinţa fiecăruia, pentru a construi împreună o societate
liberă şi umană.
Am înţeles, de asemenea, că între noi se află câţiva tineri din Siria. Doresc să vă spun cât de mult admir curajul vostru. Spuneţi familiilor şi prietenilor voştri la întoarcerea acasă că Papa nu v-a uitat. Spuneţi celor de lângă voi că Papa este întristat de suferinţele şi de durerile voastre. El nu uită de Siria în rugăciunile şi preocupările sale, nu uită de cei care suferă în Orientul Mijlociu. Este timpul ca musulmanii şi creştinii să se unească pentru a pune capăt violenţei şi războiului.
La final să ne îndreptăm spre Maria, Maica Domnului, Fecioara Libanului. De pe înălţimile Muntelui Harissa, ea vă apără şi vă însoţeşte cu o iubire maternă. Ea veghează asupra întregului popor al Libanului şi asupra numeroşilor pelerini care vin din toate direcţiile pentru a-i încredinţa bucuriile şi durerile lor! În această seară să le încredinţăm încă o dată Fecioarei Maria şi Fericitului Papă Ioan Paul al II-lea, care a venit aici înaintea mea, propriile noastre vieţi şi vieţile tuturor tinerilor din Liban şi din ţările din regiune, în particular ale celor care suferă din cauza violenţei şi a izolării, ale celor care au nevoie de întărire şi de mângâiere. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi toţi! Iar acum, împreună, să ne înălţăm rugăciunea spre Maria: Bucură-te, Marie…
