Ceva în tine a vorbit: gata, e timpul! Apoi ai început să te miști... Pui întrebări... mai întâi ție însuți, apoi celorlalți de lângă tine. Ai început să îți mesteci bine gândul, intenția: cum? când? de ce? oare...? dar dacă...?
A venit apoi momentul să te decizi. Ai luat hotărârea! Ehe... începe alt moment de mișcare. Fă bagajul... dă totul afară ca să așezi în valiză ce ai nevoie... Vezi de drum... cu ce? cât?
Acestea și altele asemenea sunt necesare și normale... Faci zarvă mare. Asta e pentru că ceea ce faci trebuie să faci bine, să fie un lucru cu adevărat bun, să reușești!
Dar... când pornești la drum... să taci!
Când pornești la drum nu mai spune nimic. Nu te lăsa cuprins de teamă, de nici o neliniște...ai pregătit totul bine?... Cu siguranță va mai fi rămas ceva nerezolvat, ceva uitat. Cu siguranță ceva trebuia făcut mai bine, nu?
Când pornești la drum trebuie să ai încredere! A porni la drum înseamnă să cauți bucuria. Însă aceasta nu se găsește fără Acela care te-a chemat la bucurie. Iar dacă El te-a chemat înseamnă că El va avea grijă! Și asta este de ajuns!
Când pornești la drum... să taci!
Trebuie să taci pentru că ai nevoie să auzi niște șoapte... Cel care te călăuzește și îți îndrumă pașii îți șoptește neîncetat ceva. Uneori pe drum se face gălăgie. Atunci auzi mai greu. Dar tu să taci. În libertatea tăcerii vei auzi șoapta de care ai nevoie.
Când taci vei fi mai atent. Ceea ce e în jurul tău nu va fi neînsemnat. Totul își va regăsi importanța. Mai ales persoanele din jur, minunile lui Dumnezeu pe care le întâlnești la tot pasul, însuși chipul Său luminos nu îl vei putea pierde din neatenție.
Sunt convins: când pornești la drum... să taci!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu