(de Sfântul Maximilian Kolbe)
O, Neprihănită,
regina cerului şi a pământului,
scăparea păcătoşilor
şi mama noastră preaiubită,
căreia Dumnezeu a voit să-i încredinţeze întregul plan al milostivirii sale,
iată-mă la picioarele tale,
eu..., nevrednicul păcătos.
Te implor să mă primești pe mine
cu toată ființa mea
ca pe un lucru și proprietate a ta
şi să faci cu mine ceea ce-ţi place,
în sufletul și în trupul meu,
în viața, moartea și în veșnicia mea.
Dipune de mine așa cum dorești
pentru a se împlini
ceea ce s-a spus despre tine:
„Ea îţi va zdrobi capul” (Gn 3,15),
și de asemenea:
„Tu singură vei învinge ereziile
din lumea întreagă” (Lit.),
pentru ca în mâinile tale
neprihănite şi preamilostive
eu să devin un instrument al iubirii tale,
capabil să reînvii și să fac să înflorească deplin atâtea suflete reci și rătăcite.
Astfel să se răspândească fără limite Împărăția Inimii divine a lui Isus.
Cu adevărat, simpla ta prezență
atrage harurile pentru convertirea
și sfințirea sufletelor
deoarece Harul țâșnește din inima divină
a lui Isus asupra noastră a tuturor
trecând prin mâinile tale de mamă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu