PAKISTAN – O tânără catolică răpită și „convertită” la islam, amenințată cu moartea după ce a scăpat din mâna răpitorului

Islamabad - Un nou caz în care o tănără catolică pakistaneză a fost răpită și forțată să se convertească la islam a fost semnalat de către Agenția de știri „Fides” în asociație cu Asociația Pakistanezilor creștini în Italia.

Este vorba despre Arifa Alfred, o tânără catolică de 27 ani din Nawa Killi, Quetta, care a fost răpită de un musulman, Amjad, în mai 2009. Bărbatul a fost ajutat de două complice pentru a pune în act planul de sechestrare pregătit cu gijă. Cele două complice sunt două prietene ale Arifei, Lubna și Rebeca. Fiind în vizită la cea din urmă, i-au dat Arifei ceai cu substanțe care să o adoarmă. Inconștientă fiind tănăra a fost răpită de către Amjad.

Când și-a revenit Arifa se văzu în casa acestuia. Amjad i-a declarant că ea s-a convertit la islam și că s-a căsătorit cu el arătându-i un certificat de căsătorie fals. Arifa a negat că s-ar fi convertit și că s-ar fi căsătorit cu cel care o răpise în contextul în care ea era inconștientă.

Pentru a anihila rezistența tinerei, Amjad a supus-o la torture psihice și fizice. Arifa a fost în mod constant drogată, izolată și lovită timp de doi ani. În noaptea dinainte de 1 august, Amjad a lovit-o în mod violent pe Arifa, cauzându-i diferite leziuni interne. La 1 august tânăra a găsit pentru prima oară în doi ani ușa deschisă și deși grav rănită a reușit să scape. Astfel a ajuns la un spital civil unde a fost îngrijită. Apoi a mers la fratele său.


Tânăra a depus plângere împotriva lui Amjad însă poliția până în prezent nu a făcut nimic pentru a aduce pe cel vinovat în fața justiției. Pe de altă parte inspectorul de poliție s-a arătat mulțumit că Arifa s-a convertit la islam.

În present Arifa și familia sa trebuie să fugă pentru că au fost amenințați cu moartea de către Amjad. Acesta afirmă că Arifa este musulmană și că este soția lui. Din aceste motive ea nu poate să iasă din casă fără riscul ca ea și întreaga familie să fie omorâți.

Arifa la rândul ei reafirmă: „eu sunt creștină și am rămas hotărâtă în credința mea creștină, continuând să mă rog în inima mea lui Isus Cristos și Preacuratei Fecioare Maria în timpul acestor doi ani de captivitate până mi-am obținut libertatea”.

Articol dat publicității de către agenția „Fides” la 18 august 2011

Comentariu la psalmul 48 realizat de către sfântul Ambroziu, episcop

Cristos a împãcat lumea cu Dumnezeu prin sângele sãu

Împăcând lumea cu Dumnezeu, Cristos nu a avut nevoie de împăcare. De fapt, ce păcat a ispãșit el, care nu a cunoscut nici un păcat? De aceea, atunci când iudeii îi cereau taxa destinată pentru templu și pe care legea o prevedea pentru păcat, el i-a spus lui Petru: Simon, ce crezi, de la cine iau regii de pe pământ taxa sau tributul? De la fiii lor sau de la străini? Petru a rãspuns: De la străini. Isus i-a zis: Așadar, fiii sunt scutiți. Totuși, ca să nu-i scandalizăm, mergi pe țărmul mării, aruncă undița și ia primul pește care va veni. Des- chizându-i gura, vei găsi o monedă de argint. Ia-o și dă-le-o pentru mine și pentru tine (Mt 17,25-27).

Fiul lui Dumnezeu arată că el nu trebuie să ofere reparare pentru păcate, pentru că el nu era sclav al păcatului, ci era liber de orice vinã. Slujitorul este vinovat, Fiul elibereazã. Așadar, el este scutit de toate păcatele și cel care prin sângele său dă un preț, suficient ca să răscumpere păcatele lumii întregi, nu plătește preț de răscumpărare pentru sufletul său. Deci, pe bună dreptate, cel care nu-și datorează nimic sieși îi eliberează pe alții.

Voi spune și mai mult. Nu numai că Isus Cristos nu trebuie să dea nici un preț de răscumpărare pentru sine sau de ispășire pentru păcatul său, dar nici oamenii nu trebuie să facă aceasta. Înseamnă că nu trebuie să aducă ispășire fiecare pentru sine, deoarece Cristos este ispășire pentru toți și el este răscumpărarea tuturor.

Sângele cărui om poate să mai aibă o valoare determinantă pentru răscumpărarea sa, după ce Cristos și l-a vărsat pentru răscumpărarea tuturor? Oare poate sângele cuiva să se asemene cu sângele lui Cristos? Sau care om poate fi atât de puternic încât să ofere pentru sine ispășirea sa, mai eficace decât aceea pe care Cristos a oferit-o în trupul său, el, singurul care a împăcat lumea cu Dumnezeu prin sângele sãu? Ce victimă mai mare, ce jertfã mai bunã, ce avocat mai bun poate să fie decât cel care s-a fãcut mijlocire pentru păcatele tuturor și și-a dat viața ca răscumpărare pentru noi?

Ceea ce are valoare determinantă nu este repararea sau răscumpărarea proprie a fiecăruia. Prețul plătit pentru toți este sângele lui Cristos, prin care Domnul Isus ne-a răscumpărat. Numai el ne-a împăcat cu Tatăl și a suferit până la capăt, luând asupra sa suferința noastră. Pentru aceasta, el spune: Veniți la mine, toți cei osteniți oi împovărați, și eu vă voi da odihnă (Mt 11,28).