Se cunosc prea puține lucruri despre sfântul comemorat la 23
februarie. Se știe faptul că încă din tinerețe s-aconvertit la creștinism: a
avut parte de bucuria de a primi învățătură de la apostolic și în special de la
sf. Ioan Evanghelistul care l-a hirotonit episcop al Bisericii din Smirna în
jurul anului 96, poziția sa bucurându-se de o deosebită onoare în rândul
bisericilor din întreaga Asie. Credincioșii au avut un mare respect și o
afecțiune aparte față de el.
Lui îi sunt îndreptate acele cuvinte din Apocalips: Cunosc strămtorarea și sărăcia ta, dar ești
bogat.
Un alogiu asemănător, făcut de însuși Duhul Sfânt, ne arată
cât de mare era virtutea sa. De fapt, zelul său pentru puritatea doctrinei era
atât de intens încât atunci când auzea ceva contrar își închidea urechile
strigând: Oh, Doamne, ce timpuri mi-ai
rezervat, și de îndată explica adevărul.
Ajungând la Roma, s-a întâlnit cu cazul ereticului Marcion
care cu aroganță îl întrebă:
Tu mă cunoști?
Policarp îi răspunse:
Da, în tine îl recunosc pe fiul întâi născut al diavolului.
La o vârstă înaintată a fost martor al atrocităților lui
Nero, al celedi de-a patra persecuții a lui Marcus Antonius și a lui Lucius
Aurelius. Creștinii din Asia au fost încercați din Asia au fost încercați cu
multe feluri de suplicii, de care nu a fost scutit nici păstorul lor.
Fiind condamnat și condus în amfiteatru, a auzit o voce din
cer care i-a spus: Curaj, Policarp, rămâi
fidel.
Proconsulul, după ce i-a cerut sfântului să îi spună numele,
a încercat să îl convingă să aibă grijă de bătrânețea sa spunându-i: Gândește-te că nu vei putea suporta
chinurile în fața cărora până și cei mai robuști tremură. Spune cu tot poporul:
„să fie distruși cei răi, roagă-te pentru binele împăratului și blestemă-l pe
Cristos al tău”.
Însă Policarp, cu voce îngerească, întărit cu o înnoită
putere, îi răspunse: De optzeci de ani îi
slujesc Domnului meu: El nu mi-a făcut nici un rău ci dimpotrivă înfiecare zi
am primit noi haruri: cum aș putea astfel să vorbesc de rău despre Creatorul,
Binefăcătorul și Cel ce se îngrijește de mine?
Cum pot să îl ofensez pe Mântuitorul meu, pe Dumnezeul meu, cel care
este Supremul Judecător, cel care trebuie să îi pedepsească pe cei răi și să îi
răsplătească pe cei buni?
O lumină ca din Paradis îi străluci pe frunte: proconsulul
feroce porunci să fie ars de viu. Policarp se pregăti de martiriu printr-o
continuă și fervoroasă rugăciune. Când în cele din urmă era aproape de rug,
plin de bucurie, aruncându-și bățul de care se sprijinea, grăbi pasul și intră
în foc. Domnul însă făcu să rămână nevătămat în mijlocul flăcărilor. Proconsulul
porunci în consecință să fie decapitat.
Practică
Vom ajunge să triumfăm
cu Sfinții în ceruri dacă imitându-i vom suporta cu generozitate persecuțiile
și greitățile de pe pământ. (Sfântul
Grigore cel Mare).
Rugăciune
Dumnezeule a toată făptura, care l-ai învrednicit pe
sfântul episcop Policarp să se numere în rândul martirilor tăi, dă-ne, te
rugăm, prin mijlocirea lui, harul, ca, împărtăşindu-ne ca şi el, din
potirul lui Cristos, să înviem prin Duhul Sfânt, pentru viaţa veşnică.
Amin.
(http://www.santodelgiorno.it/san-policarpo/)
