În perioada 4-11 august 2014, Familia Franciscană
din Liban a organizat un pelerinaj (masira) prin munții Libanului având ca
puncte de reper câteva sanctuare libaneze la care au participat un grup de
tineri din Liban, Siria și Egipt.
Un marș
franciscan prin Munții Libanului alături de tineri din Liban, Siria și Egipt
stârnește o reflecție adâncă asupra pelerinajului nostru terestru. Experiența
e deosebit de antrenantă. Detaliile, nu foarte facile, provoacă o vedere care
trece dincolo de bucurie întâlnirii, minunarea în fața creației și e mai presus
de efortul fizic, componente care nu sunt de trecut cu vederea.
Întâlnirea
Ceilalți sunt din locuri cu mentalități și culturi diferite.
Dincolo de prejudecăți și stereotipuri, întâlnirea te îmbogățește
deschizându-ți ochii: celălalt e minunat! Nu i-a fost ușor, poate, să ajungă.
Drumul spre întâlnirea cu tine nu i-a fost lung doar datorită distanței
geografice ci și contextului belic în care trăiește. Și totuși... a ajuns. A
venit între munți ca să se simtă frate/soră cu ceilalți copii ai lui Dumnezeu
pe care îi întâlnește și astfel, să se simtă un privilegiat, un copil
binecuvântat.
Dacă e vorba de
nou și de necunoscut, atunci găsești și reticența normală provocată de
experiență și de propria cultură.
Dar întâlnirea
mea este frumoasă. E o întâlnire învăluită în har.
Dialog cu Domnul
Când urci
muntele, te apropii de Dumnezeu... și îi vorbești. Nu doar cu cuvintele ci și
cu ochii, cu respirația, cu auzul, cu inima, cu tot ce ești, așa cum ești:
puternic sau slab, cu curaj sau teamă, de te simți bun ori nevrednic...
Înaintea mea au urcat mulți muntele: Moise, profetul Ilie, Francisc din Assisi...
Ei au avut parte de binecuvântare pe munte. Isus adesea urca pe munte și vorbea
cu Tatăl din ceruri.
Creația
Creația ți se
prezintă cu toată binecuvântarea pe care ți-o oferă Creatorul. Adesea e greu să
o admiri pentru faptul că viața e prea plină cu prea multe. Dar atunci când
soarele nici nu a răsărit, iar tu ești cu rucsacul în spate, gata de drum, vezi
bine luna care îți luminează fața și care e alături vizual de nenumărate stele
care sclipesc a bucurie îndrumându-te spre noua zi care dă să se ivească.
Drumul
Drumul nu e
tocmai ușor. De culcușul în care ești obișnuit să te odihnești, de acasă, nu te
poți bucura pentru că plecând, ai renunțat, alegând drumul, pelerinajul.
Plecând, nu ai putut lua decât foarte puțin căci altfel, cum ai putea merge
până la capăt?
Traseul
Marșul nostru
franciscan, pelerinaj prin munții Libanului, a pornit de la sanctuarul în care
e venerat sfântul Nimatullah Al-Hardini de la Kfifane, a trecut pe la Annaya,
unde e venerat sfântul Charbel, a inclus un moment de caritate într-o casă de
bătrâni, a poposit la Haarisa, sanctuarul Maicii Domnului, și a avut ca punct
de sosire mănăstirea Maica Domnului a
Unității a surorilor clarise de la Yarze, unde am celebrat sărbătoarea
sfintei Clara din Assisi în ziua dedicată ei, 11 august.
Pelerinii adunați
din diferite locații geografice au devenit mai conștienți de darul
fraternității, oamenii întâlniți pe cale, creștini și musulmani, au avut parte
de o mărturie simplă de credință și mai mult, dincolo de toate descoperirile,
pentru orice om de bunăvoință din context a primit harul de a merge cu mai mult
curaj în pelerinajul vieții înțelegând că e o responsabilitate să construim
Împărăția lui Dumnezeu pe pământ în spirit de unitate și pace.
