E mult razboi în această lume. E un razboi continuu si crunt. Ar fi pacat sa il vedem doar pe cel prezentat la tv. Mai este si un altfel de razboi in care se merita sa lupți. Din această luptă nu rezultă moarte pentru om, rodul său nu este ura veșnică și nestăvilită ori frustrarea și neliniștea. Nicidecum.
Se spune că atunci când în lumea în care persecuția creștinilor nu mai era în toi pentru că și creștinilor li s-a permis să își exercite cultul către Dumnezeul lor de către împăratul Constantin, bărbați curajoși au plecat din lumea bucuriilor efemere intrând în lumea zbuciumului interior, a luptei cu vrășmașul târâtor și mincinos din pustiuri, pentru a apăra pe cei care erau ai lui Dumnezeu din lume, și pentru a deveni mai curați și mai puternici.
Un astfel de soldat curajos este Maximilian Maria Kolbe. Acest frate minor conventual s-a născut într-un orășel de lângă Lwów (Leopoli) care în 1894 aparținea Poloniei. A dus o viață de soldat energic și devotat. A mers misionar și a vestit Cuvântul lui Dumnezeu ajungând până în Japonia.
Însă dincolo de multele sale realizări cel mai important fapt este acela al devoțiunii sale față de Măicuța Sfântă, Maria.
Iubirea față de Mama lui Dumnezeu și Mama noastră i-a dat tărie până în ultima clipă a vieții sale. La finele lui iulie 1941 la Auschwitz are loc o evadare. Deoarece evadatul nu a fost găsit comandantul a decis uciderea a zece persoane în locul aceluia. Când Francisc Gajowniczeck a început să ceară îndurare pentru că are copii, Maximilian a ieșit înainte și a cerut permisiunea de a muri în locul acelui condamnat spunând: „Sunt un preot romano-catolic. Vreau să mor în locul acestui tată de familie!” Comandantul a acceptat. Astfel că după două săptămâni în care ceilalți nouă s-au stins precum lumânările, Maximilian și-a continuat rugăciunile cu glasul din ce în ce mai stins. La 14 august 1941 pe la ora 12,30, medicul pentru a face loc altor condamnați la „Buncărul foamei” îl injectează cu fenol, iar el se înalță pentru a sărbători în ceruri Ridicarea Preacuratei cu Trupul și cu Sufletul în Ceruri.
Acest soldat e unul al timpurilor noastre. Acesta e un om curajos și puternic. Îi mulțumim Domnului că ni l-a dăruit!
Într-un viitor articol vom vedea o mare realizare a acestui sfânt franciscan: Armata Maicii Domnului (Militia Imaculatae).
