Despre orgoliu...?

Nu te speria de titlu!

Aș dori să te conduc pe un drum de câmpie. E o zi de mai. Drumul e minunat. Te asigur, ai vrea să fi acolo! E un drum care durează... mult. Te bucuri de orizontul înspre care te îndrepți și unde vezi pierzându-se drumul tău lung și drept. Cunoști ținta pe care o ai de atins. Dar... sunt și multe necunoscute.

Ești singur. Tu ești cel mai important... Nimeni nu te întrece în nimic atunci când îți rotești privirea.

Câmpul e galben. Mirosul e deosebit. E un câmp acoperit cu plante de rapiță. Poate nu știi prea multe despre această plantă. Eu am aflat că este folosită pentru producerea de ulei. Dar asta nu contează acum. Te bucuri de priveliște doar. Și asta e de ajuns.

Și o altă bucurie! Un cântec fantastic te acoperă. Păsări se joacă parcă, trecând pe lângă tine. Nu sunt speriate. Dacă ar fi speriate ar avea unde fugii. Dar ele se bucură de vizita ta. Și îți cântă! Cu o simplitate care parcă te leagă și te obligă să te oprești, să rămâi în admirație...

Da. Orgoliu...

După cum spune DEX-ul, orgoliul ar fi o părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială; îngâmfare, vanitate, suficiență, trufie.

Astăzi doresc doar să pun în balanță experiența de mai sus cu definiția din DEX.

Ce spui?

Merită?