5 mai: Sfânta Iudita, văduvă

Sfânta Iudita era de loc din Turingia. Rămasă văduvă, s-a retras într-un ţinut nelocuit din apropiere de Kulmsee, şi aici a trăit în cea mai mare austeritate, până la moartea sa, în 1260. Este una din grupul de femei nobile şi curajoase, care, rămânând văduve, au ales calea unei vieţi dăruite cu totul lui Dumnezeu şi unei intense trăiri spirituale. Aceasta este o chemare deosebită, despre care se poate spune: Nu toţi înţeleg cuvântul acesta (Mt 19, 11). Datorită experienţei lor de viaţă şi apoi a elanului sufletesc în practicarea virtuţilor creştine, ele deveneau sfetnice şi model atât pentru tinere, cât şi pentru persoanele în vârstă, atât pentru cele căsătorite, cât şi pentru văduve.

În viaţa Bisericii, chiar de la început, după cum reiese din Faptele Apostolilor şi din scrisorile sfântul Paul, văduvele, spune Apostolul Neamurilor, au jucat un rol însemnat, iar comunitatea creştină le-a acordat o consideraţie aparte. Multe dintre ele au fost ridicate la cinstea altarelor, cum este şi sfânta Iudita, comemorată astăzi.

Rugăciune

Dăruieşte-ne, te rugăm, Doamne, spiritul cunoaşterii şi al iubirii tale, pe care l-ai revărsat din belşug asupra sfintei Iudita, pentru ca, imitând-o cu râvnă, să-ţi slujim cu inimă curată şi să-ţi fim plăcuţi prin credinţă şi fapte bune. Amin.